Ti-aduci aminte
toamna...
cand am lasat
vorba ta
sa scunda palma mea...
Prins sub vina tineretii
lasai aerul fierbinte de oras
sa iti descurce pleata
Erai la fel de stins
ca scrumul ce se loveste de asfalt
cu sufletul la fel de greu
ca ora cu suntet de cobalt
Mi-aduc aminte...
stiu ca ai spus
ca vorba tuturor nu face cat o stea
si palma nimanui n-o intrece pe a ta.
